Spectrul electromagnetic reprezintă totalitatea undelor electromagnetice existente în Univers. Pământul, Soarele, fulgerele din atmosferă, fenomenele cosmice, în fapt orice materie cu o temperatură peste zero absolut, este o sursă naturală de câmpuri electromagnetice.
Odată cu dezvoltarea civilizației și utilizarea electricității, oamenii au început să producă surse artificiale de câmpuri electromagnetice. Practic, orice obiect care este alimentat cu energie electrică este o sursă artificială de câmpuri electromagnetice, de exemplu: frigiderul, aspiratorul, telecomanda televizorului sau a mașinii, becul veiozei, aparate de radio, televizoare, calculatorul, rețeaua de alimentare cu energie electrică sau rețeaua electrică aferentă căilor ferate.
Suntem înconjurați de o mare varietate de surse de câmpuri electromagnetice, care diferă în frecvență, lungime de undă, putere, caracteristici de propagare etc.
De ce este importantă lungimea de undă/frecvența în discuția despre radiații?
Undele electromagnetice sunt utilizate atât în comunicațiile radio, cât și în cazul radiografiilor (pe baza razelor X), însă ceea ce diferențiază fundamental utilizarea lor, respectiv „radiațiile” pe care le emit, este energia pe care ele o transportă. În funcție de aceasta, undele electromagnetice pot fi ionizante sau neionizante.
Peste o anumită frecvență (3 PHz sau 3.000 THz sau 3.000.000 GHz), respectiv sub o anumită lungime de undă (100 nm), radiațiile EMF devin ionizante, expunerea la acest tip de radiații provocând alterarea structurii celulare. În această categorie intră razele X sau Gamma.
Radiațiile EMF cu frecvențe de sub 3000 THz și lungimi de undă de peste 100 nm sunt considerate radiații neionizante, deoarece nu au capacitatea de a produce schimbări în structura atomică prin dezintegrarea acesteia. Astfel, în categoria radiațiilor neionizante intră radiațiile ultraviolete (UV) (lungimi de undă între 100 nm – 400 nm), lumina vizibilă (lungimi de undă între 400 nm – 700 nm), radiațiile infraroșii (lungimi de undă între 780 nm – 1 mm), câmpurile electromagnetice de frecvență radio (frecvențe între 100 kHz–300 GHz), de frecvențe joase (între 1 Hz–100 kHz) sau câmpurile magnetice și electrice statice (0 Hz).