Ce este dezinformarea?

Codul de bune practici privind dezinformarea consideră în cuprinsul său că dezinformarea include mai multe concepte:

informații înșelătoare (misinformation), concept definit drept conținut fals sau înșelător partajat fără intenție dăunătoare, deși efectele pot fi totuși dăunătoare, de ex. când oamenii împărtășesc informații false prietenilor și familiei cu bună credință;
dezinformare (disinformation), concept definit drept conținut fals sau înșelător care este răspândit cu intenția de a înșela sau de a asigura un câștig economic sau politic și care poate cauza prejudicii publice;
operațiuni de influențare a informațiilor (information influence operation), concept care se referă la eforturile coordonate ale actorilor autohtoni sau străini de a influența un public țintă folosind o serie de mijloace înșelătoare, inclusiv suprimarea surselor independente de informații în combinație cu dezinformarea;
interferența străină în spațiul informațional (foreign interference in the information space), adesea efectuată ca parte a unei operațiuni hibride mai ample, poate fi înțeleasă ca eforturi coercitive și înșelătoare de a perturba formarea și exprimarea liberă a voinței politice a indivizilor de către un actor de stat străin sau agenții săi.

Cum se manifestă dezinformarea?

Dezinformarea poate lua diverse forme, precum știri false, imagini și videoclipuri trucate, titluri șocante cu caracter senzațional sau conținut scos din context.

Cel mai adesea, dezinformarea se bazează pe exploatarea unor emoții puternice cum ar fi frica, furia, indignarea sau compasiunea exagerată, vina, rușinea ori chiar speranța și iluzia unei soluții rapide, tocmai pentru a capta atenția rapid și a genera reacții emoționale puternice care favorizează răspândirea mesajului.

Dezinformarea se deosebește de informarea greșită prin faptul că are un caracter intenționat și urmărește un scop precis, fie că este vorba de interese politice, economice, ideologice sau sociale.

Prin ce mijloace se răspândește dezinformarea?

Dezinformarea se poate răspândi prin orice mijloc de comunicare și informare a publicului, precum:

Mediul online: Este principalul canal prin care circulă dezinformarea în prezent deoarece permite distribuirea rapidă și la scară largă a informațiilor, fără un control riguros asupra conținutului. Câteva exemple sunt rețelele sociale, site-urile de știri, bloguri, forumuri și aplicații de mesagerie. Informațiile se răspândesc rapid, adesea fără verificare, iar algoritmii pot favoriza conținutul cu caracter senzațional.

Audiovizualul: Televiziunea și radioul sunt supuse unor standarde editoriale și etice mai stricte, dar pot fi folosite de asemenea ca mijloace de dezinformare.

Presa scrisă: Ziarele și revistele, la fel ca televiziunea și radioul, sunt supuse unor standarde editoriale și etice mai stricte, dar pot fi folosite ca mijloace de dezinformare.

Mediul outdoor și materialele tipărite: Afișele, pliantele, broșurile sau alte materiale distribuite fizic pot conține informații false, mai ales în contextul campaniilor de propagandă sau al acțiunilor de influențare a opiniei publice.

Efectele dezinformării

Dezinformarea are un impact semnificativ asupra unui individ, unei comunități și chiar asupra întregii societăți, prin următoarele efecte:

erodarea încrederii în instituții și mass-media,
periclitarea procesului electoral,
împiedicarea cetățenilor de a își exercita libertatea de exprimare.

Cum poate fi identificat conținutul dezinformator?

Principalii pași de urmat:

Verifică sursa: este aceasta credibilă, recunoscută și respectată?

Verifică data: unele știri circulă din nou după luni sau ani, deși contextul s-a schimbat.

Analizează titlul, imaginile și conținutul video:

titlurile exagerate sau cu caracter senzațional sunt adesea concepute să atragă click-uri și vizualizări, nu să ofere informații corecte;
imaginile folosite pot fi scoase din context, editate, generate cu ajutorul tehnologiilor precum inteligența artificială sau alese intenționat pentru a influența emoțional publicul;
conținutul video poate fi, de asemenea, scos din context, alterat, generat cu tehnologii precum inteligența artificială, conținând afirmații fără dovezi ori fiind însoțit de muzică dramatică pentru a amplifica impactul emoțional.

Compară cu alte surse: caută informația în mai multe surse de încredere. Dacă este reală, va apărea și în alte publicații credibile.

Gândește critic: întreabă-te: „Care sunt sursele acestei informații?”, „Sunt acestea credibile și actualizate?”, „Cui folosește această informație?”, „Este bazată pe fapte sau doar pe opinii?”, „Limbajul folosit este obiectiv sau manipulator?”

Consultă un verificator de fapte (fact-checkers): verificatorii de fapte (fact-checkers) sunt persoane sau organizații specializate în evaluarea acurateței informațiilor publice, în special a declarațiilor politicienilor, știrilor virale, articolelor din presă și a conținutului de pe rețelele sociale. în România poți consulta: Factual.ro, Veridica.ro.

Cadrul legislativ

În 2024, la nivelul Uniunii Europene și, implicit, al României, a intrat în vigoare, în integralitatea sa, Regulamentul privind serviciile digitale, act legislativ care reglementează în premieră mediul online creând mecanisme transparente și mai puternice pentru asigurarea unui mediu digital sigur și pentru o protecție sporită a utilizatorilor.

Regulamentul privind serviciile digitale reprezintă o schimbare majoră în reglementarea platformelor online din Uniunea Europeană. Acesta acoperă aspecte precum conținutul ilegal, confidențialitatea datelor, siguranța utilizatorilor și transparența digitală și stabilește noi standarde pentru modul de operare a platformelor pe întreg teritoriul Europei. Află totul despre Regulamentul privind serviciile digitale aici.

La 13 februarie 2025, Comisia Europeană și Comitetul european pentru servicii digitale au aprobat integrarea Codului de practici privind dezinformarea din 2022 în cadrul Regulamentului privind serviciile digitale, sub forma unui Cod de conduită privind dezinformarea, care va începe să își producă efectele de la data de 1 iulie 2025. În prezent, Codul este asumat de 42 de semnatari, inclusiv platforme online foarte mari și motoare de căutare foarte mari (Google, Meta, Microsoft și TikTok).

Codul voluntar de bune practici privind dezinformarea are ca obiectiv atenuarea riscurilor privind dezinformarea și recomandă:
demonetizarea – reducerea stimulentelor financiare pentru sursele de dezinformare;
transparența publicității politice – etichetare mai eficientă pentru ca utilizatorii să recunoască publicitatea politică;
asigurarea integrității serviciilor – reducerea conturilor false, a amplificărilor bazate pe boți, deepfake rău-intenționat și a altor comportamente manipulative utilizate pentru a răspândi dezinformarea;
împuternicirea utilizatorilor, cercetătorilor și comunității de verificare a faptelor – instrumente mai bune pentru identificarea dezinformării, acces mai larg la date, acoperirea verificării faptelor în întreaga UE.

Codul este rezultatul unui consens între platforme online, verificatori de fapte, firme de publicitate, organizații ale societății civile, fiind bazat pe cele mai bune practici din industrie.

Combaterea dezinformării presupune un efort comun al instituțiilor publice prin măsuri legislative și educative, al societății civile prin inițiative specifice și al utilizatorilor prin creșterea capacității de a recunoaște conținutul generat în scopul dezinformării și de a evita diseminarea informațiilor false sau manipulatoare.

Instrumentele identificate la nivelul Uniunii Europene a căror aplicare integrată poate duce la combaterea dezinformării: